Niște băi pe care le-a salvat abandonul, o scară de două sute de trepte care a decis căderea orașului și rămășițele care stau și azi la locul lor sub stratul creștin.
Ronda a fost musulmană aproape opt secole și a căzut pe 22 mai 1485, după un asediu scurt, dar decisiv. Izbitor e cât de mult a supraviețuit acelei date: niște băi care sunt printre cele mai bine păstrate din Europa, o scară săpată în faleză care explică de ce a căzut orașul, un mihrab în interiorul unei biserici și palate unde nimeni n-a șters ce era dinainte.
Băile arabe s-au păstrat pentru că creștinii au încetat să le folosească: clădirea a fost abandonată și a ajuns tăbăcărie. Uitarea aceasta e motivul pentru care au ajuns până la noi aproape intacte.
Băile și de ce stau încă în picioare
Sfârșitul secolului al XIII-lea, lângă pârâu.
Sunt jos, lângă pârâu și lângă vechiul cartier al tăbăcarilor, iar poziția nu e întâmplătoare: apa trebuia să ajungă prin cădere liberă. O roată de apă ridica apa din albie până la un rezervor, iar de acolo era distribuită în săli prin canale.
Un hammam nu era doar un loc unde te spălai. Înainte de a intra în moschee trebuia să te purifici, așa că avea o funcție religioasă; dar era mai ales o instituție socială, unde se încheiau afaceri și se puneau la cale căsătorii printre aburi. Pe jumătate templu, pe jumătate piață publică.
Schema e cea clasică și se parcurge în ordinea în care o făcea cel care venea la baie: sala rece, sala călduță și sala fierbinte, cu schimbări treptate de temperatură. E sistemul termelor romane, moștenit și adaptat, inclusiv hipocaustul: un cuptor încălzea aer care circula pe sub pardoseală, printre stâlpișori, și urca prin pereți.
Cel mai mult impresionează bolțile, străpunse de zeci de luminatoare în formă de stea cu opt colțuri. Nu sunt decorative: reglau intrarea luminii și ieșirea aburului. Acum, cu sălile uscate, proiectează constelații de puncte pe podea.
Cincisprezece minute la vale de la Puente Nuevo, iar urcușul de întoarcere e serios. Intrarea e foarte ieftină și e inclusă în abonamentul municipal. Proiecția explicativă e binevenită: fără context, clădirea poate părea doar un șir de săli boltite goale.
Cel mai vechi dintre cele trei poduri ale Rondei, de origine andaluză, peste pârâul de las Culebras. Lângă el era poarta apei a incintei cu ziduri. E punctul cel mai de jos al orașului și de aici începe urcușul de întoarcere spre centrul vechi.
Ronda e de necucerit prin poziția ei: un oraș așezat deasupra unui defileu de o sută de metri nu se ia cu asalt. Dar are o problemă structurală evidentă, și anume că apa e jos. Rezolvarea ei era cheia oricărei apărări de durată.
În secolul al XIV-lea, regele nasrid Abomelic a poruncit să se sape în stânca vie o scară secretă care coboară de la Casa del Rey Moro până la râu, peste două sute de trepte în interiorul falezei. Pe ea se urca apa în lanțuri de oameni, cu burdufuri de piele, zi și noapte. Cronicile spun că o făceau captivi creștini înlănțuiți, și de aici i se mai spune și scara sclavilor.
În asediul din 1485, trupele marchizului de Cádiz au tăiat accesul la această mină, iar fără apă Ronda a căzut în câteva zile. Niciun zid n-a cedat: orașul s-a pierdut din cauza unei probleme de aprovizionare.
Azi se poate coborî în întregime și e vizita cea mai impresionantă din Ronda. Dar e bine să știi că sunt peste două sute de trepte neregulate, umede și alunecoase, dus-întors, și că nu există alternativă și nici lift. Nu e potrivită pentru cine are probleme de mobilitate.
Ce a supraviețuit sus
În orașul vechi au rămas mai multe urme decât pare. Palacio de Mondragón a fost reședința guvernatorului nasrid și păstrează curți andaluze cu arce în potcoavă, tavane casetate mudéjar și stucaturi, sub portaluri deja renascentiste. Nimeni n-a șters ce era înainte: s-a tot adăugat deasupra.
În Santa María la Mayor, ridicată exact peste moscheea principală, se păstrează arcul mihrabului pe amplasamentul lui originar, în interiorul bisericii. Curtea cu portocali ocupă vechiul sahn al abluțiunilor, iar clopotnița s-a înălțat pe trunchiul minaretului.
Casa del Gigante e o locuință-palat nasridă din secolul al XIV-lea, mică și foarte puțin vizitată, cu curte, stucaturi și tavane casetate originale. E una dintre puținele case andaluze păstrate în Andaluzia în afara Granadei și dă o idee foarte directă despre cum se trăia aici.
Și mai e Puerta de Almocábar, cu cele trei arce în cot între două turnuri rotunde, pe unde au intrat trupele castiliene. Deasupra ei, vulturul imperial pe care l-a pus Carol al V-lea când a refăcut-o. Citit în această ordine, ansamblul spune toată povestea fără să fie nevoie de vreo plăcuță.
Numele minte de două ori: nici clădirea nu e atât de veche, nici n-a locuit aici vreun rege maur. Dar mina din secolul al XIV-lea e reală, iar odată cu ea și grădinile în terase pe care Forestier le-a proiectat în 1912 deasupra râpei, cu o perspectivă laterală asupra lui Puente Nuevo pe care nu ți-o dă niciun alt punct.
Patio Mudéjar cu arce în potcoavă și azulejos, iar la douăzeci de pași un Patio Castellano cu proporții clasice: două culturi fără să ieși din clădire. Grădinile suspendate din fund sunt incluse în bilet și oferă cea mai bună priveliște asupra Serraníei.
De ce sunt atât de bine păstrate băile arabe din Ronda?
Paradoxal, din cauza abandonului. După cucerirea din 1485, creștinii au privit cu neîncredere aceste clădiri, au încetat să le folosească, iar ansamblul a ajuns tăbăcărie. Această nefolosire, care la vremea ei a fost dispreț, e ce le-a permis să ajungă aproape intacte și să treacă azi drept cele mai bine păstrate din Europa.
Ce sunt luminatoarele în formă de stea?
Găurile în formă de stea cu opt colțuri care străpung bolțile. Nu sunt decorative: reglau intrarea luminii și ieșirea aburului în fiecare sală. Cu baia în funcțiune, produceau coloane de lumină care traversau ceața fierbinte; azi, cu sălile uscate, proiectează constelații pe podea.
Cum a căzut Ronda în 1485?
Din cauza apei. Orașul e de necucerit prin poziția lui deasupra unui defileu de o sută de metri, dar apa e jos și se urca pe o scară secretă săpată în faleză în secolul al XIV-lea. Când trupele marchizului de Cádiz au tăiat accesul la această mină, orașul a căzut în câteva zile fără ca vreun zid să fi fost dărâmat.
Se poate coborî toată mina?
Da, face parte din vizita la Casa del Rey Moro. Sunt peste două sute de trepte neregulate, umede și alunecoase, tăiate în stâncă, dus-întors, fără lift și fără alternativă. Nu e potrivită pentru cine are probleme de mobilitate și e bine să ai încălțăminte cu aderență. În schimb, e cel mai impresionant lucru din oraș.
Ce a rămas din Ronda musulmană în afară de băi?
Arcul mihrabului păstrat la locul lui în interiorul bisericii Santa María la Mayor, curțile andaluze și tavanele casetate ale lui Palacio de Mondragón, Casa del Gigante —o locuință-palat nasridă din secolul al XIV-lea—, Puerta de Almocábar cu arcele ei în cot și mai multe porțiuni de zid, plus Puente Árabe de San Miguel.
În ce ordine e bine să le vezi?
De sus în jos, profitând de pantă: de la Puente Nuevo, Casa del Rey Moro cu mina, apoi Puente Viejo și podul arab de San Miguel, iar la sfârșit băile, în punctul cel mai de jos. Întoarcerea e numai urcuș, așa că e bine s-o faci pe răcoarea dimineții sau la apus.
Informații practice
BăileCalle San Miguel, partea de jos. Intrare foarte ieftină, inclusă în abonamentul municipal.
MinaLa Casa del Rey Moro. Peste două sute de trepte umede, dus-întors.
Urme susMihrabul din Santa María, curțile nasride de la Mondragón și Casa del Gigante.
TraseuDe la pod în jos: Rey Moro, Puente Viejo și băile. Întoarcerea e numai urcuș.
DurataO jumătate de zi bună dacă faci și mina, și băile.
ÎncălțăminteCu aderență: mina și potecile din canion sunt umede și neregulate.
Pe hartă
🎧 Cu Viavoy
Plimbă-te prin Ronda și ascultă în ritmul tău
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Ronda offline, oricând vrei.
de la 3,99 €· plată unică
City Pass · 9,99 €3 zile, toate tururile din Ronda