Calci pe lemn, și nu e întâmplător: aceasta e cea mai veche promenadă de la mare din Málaga. Într-o parte, case joase; în cealaltă, marea, care nu ajunge la țărm printr-o plajă lungă, ci printr-un șir de golfulețe despărțite de diguri de piatră. Salba aceasta de plăjuțe e forma caracteristică a Pedregalejo și e artificială: brațele de stâncă au fost ridicate ca să frâneze valurile și să rețină nisipul.
De la pietrișul pescarilor la stațiunea balneară a burgheziei
Numele spune totul: Pedregalejo vine de la pedregal, loc pietros, de la piatră. Acum puțin peste un secol aici nu era nici cartier, nici loc de vacanță, ci capătul câmpului, un loc cu grădini de legume și pescari săraci la marginea orașului, cu țărmul neamenajat și aproape fără nisip.
Ce l-a schimbat au fost băile de mare. În secolul al XIX-lea, scăldatul în apa sărată era practic o rețetă medicală: medicii îl prescriau pentru nervi, piele sau plămâni, iar oamenii veneau mai mult pentru sănătate decât din plăcere, cu ore separate pentru bărbați și femei și cu destulă pudoare la mijloc. Familiile înstărite din Málaga au descoperit aceste golfulețe și și-au construit case de vacanță în fața apei.
Declicul tehnic a fost tramvaiul. La începutul secolului al XX-lea, o linie lega centrul de El Palo de-a lungul întregii coaste, iar dintr-odată golfulețele erau la un pas de casă: puteai petrece ziua la baie și să te întorci să dormi în oraș. Traseul acela a transformat pietrișul într-o stațiune balneară.
Cum se citește promenada azi
Cele două suflete conviețuiesc în continuare și se văd de pe aceeași bancă. Pe de o parte, cartierul marinăresc, cu bărcile trase pe mal și cu merenderos, localurile simple de pe plajă; pe de alta, vechile vile de vacanță, multe cu bovindouri cu geamuri, grădină și palmieri. E de ajuns să mergi privind pe rând într-o parte și în cealaltă ca să ai rezumată întreaga istorie.
Digurile împart plaja în tronsoane de abia o sută de metri, fiecare cu atmosfera și publicul lui obișnuit. Vara golfulețele se umplu, dar nu dau niciodată senzația de aglomerație a unei plaje mari, tocmai pentru că sunt compartimentate.
Promenada e plată, scurtă și fără mașini și continuă spre est până se leagă de El Palo. S-o parcurgi de la un capăt la altul înseamnă vreo douăzeci de minute dacă nu te oprești și patruzeci dacă te oprești, ceea ce trebuie să faci.
De neratat
Cea mai veche promenadă a orașului
Podină de lemn lângă apă, anterioară tuturor promenadelor de la mare pe care Málaga le-a construit după aceea.
Golfulețele cu diguri
Brațele de piatră rețin nisipul și împart coasta în plăjuțe de o sută de metri. Forma e artificială.
Tramvaiul care a schimbat totul
La începutul secolului al XX-lea, o linie lega centrul de El Palo. Dintr-odată, coasta era la un pas de casă.
Două cartiere pe un trotuar
Case de pescari și vile de vacanță cu bovindou, una lângă alta. Istoria locului dintr-o privire.
Cum se încadrează în vizita ta la Málaga
Se află la vreo patru kilometri de centru, spre est. Autobuzul urban te lasă pe promenadă, și se poate ajunge și pe jos sau cu bicicleta pe pista care mărginește toată coasta de la La Malagueta, un traseu plat și plăcut.
Ordinea care are sens e să vii dinspre oraș, să începi de aici cu căsuțele pescarilor și golfulețele și să continui spre El Palo, care e mai popular și unde sunt merenderos cu cea mai lungă tradiție. Pe drum treci pe lângă biserica Corpus Christi.
Cel mai bun moment e apusul, cu soarele coborând în spatele tău și terasele umplându-se. E un plan pentru o după-amiază întreagă, nu pentru o vizită rapidă, și e Málaga pe care majoritatea vizitatorilor n-ajung s-o vadă.
Întrebări frecvente
Cum ajungeau oamenii aceia până aici?
Cu tramvaiul. Deși azi pare departe, la începutul secolului trecut un tramvai lega centrul orașului Málaga de El Palo, mergând de-a lungul întregii coaste. Asta a schimbat totul: dintr-odată, familiile din oraș puteau ajunge în golfulețe în scurt timp, să-și petreacă ziua la scăldat și să se întoarcă acasă la culcare. În bună parte, tramvaiul acesta a transformat vechiul pietriș al pescarilor în locul de vilegiatură la modă pe care îl vezi azi.
