O fațadă albă, geometrică, cu ferestre continue și aer de transatlantic eșuat printre palmieri. CAC nu s-a născut ca muzeu: a fost piața angro a Málagăi, ridicată în 1939 ca să poată intra camioanele încărcate cu pește și fructe. Acolo unde se strigau prețurile și se stivuiau lăzile cu gheață, acum atârnă Louise Bourgeois sau Julian Opie. Gestul acesta —să iei ceva vechi și să-l aprinzi din nou— e gestul întregului cartier.
O piață de pește cu semnătură de autor
Clădirea a fost proiectată de Luis Gutiérrez Soto, unul dintre marile nume ale raționalismului spaniol, arhitectura aceea cu linii curate, colțuri rotunjite și ferestre orizontale care a făcut furori în anii treizeci. Faptul că o piață angro a fost semnată de un arhitect de acest nivel spune destul despre ambițiile pe care le avea orașul în acel moment.
Transformarea în centru de artă, în 2003, a luat o decizie inteligentă: să nu-și deghizeze originea. S-au păstrat planul alungit de hală, ferestrele continue și scara industrială a spațiului, iar interiorul a fost rezolvat cu o sală principală deschisă, de proporții foarte neobișnuite pentru un muzeu spaniol.
Hala aceea lungă e ce permite lucrul pe care CAC îl face cel mai bine: instalații de format mare care într-un muzeu convențional n-ar încăpea. Spațiul are întâietate față de colecție, iar asta se simte în program.
Scânteia Málagăi muzeelor
Când s-a deschis, Málaga era un oraș de port și de plajă fără nicio faimă artistică. CAC a fost una dintre primele piese ale unui pariu deliberat de a-l transforma în capitală culturală, alături de Museo Picasso, care se deschisese în același an. Au urmat Thyssen, Muzeul Rus și Centre Pompidou, până s-a ajuns la peste treizeci de spații expoziționale.
Concepția centrului e arta de după anii cincizeci, cu expoziții temporare care se schimbă des și o colecție proprie care se arată pe bucăți. E bine să te uiți la program înainte să mergi, pentru că ce vezi se poate schimba complet de la o lună la alta.
Și e un detaliu care îi surprinde pe mulți: intrarea e gratuită. Într-un oraș care s-a umplut de muzee cu plată, centrul de artă contemporană a rămas cu acces liber, iar asta schimbă felul în care îl vizitezi: poți intra douăzeci de minute, vedea o singură sală și ieși.
De neratat
A fost piața angro
Deschisă în 1939 pentru camioane cu pește și fructe. Planul de hală și ferestrele continue sunt cele originale.
Semnătura lui Gutiérrez Soto
Unul dintre marii raționalismului spaniol proiectând o piață de aprovizionare. Ambiția Málagăi anilor treizeci.
Intrare gratuită
Într-un oraș plin de muzee cu plată, acesta a rămas liber. Îți permite să intri doar douăzeci de minute.
Hala cea mare
Scara ei industrială primește instalații de format mare care într-un muzeu convențional n-ar încăpea.
Cum se încadrează în vizita ta la Málaga
Se află la capătul cartierului Soho, înghesuit între Alameda și râul Guadalmedina, și e cel mai bun punct din care să începi să-l străbați. De la ușă, calcanele pictate rămân spre nord: pictura murală a lui Obey e la câteva minute de mers pe jos.
Cartierul se străbate în întregime într-o oră bună, dacă mergi privind fațadele, și are același ritm ca muzeul: lucruri mari pe pereți la care nu se uita nimeni. La câțiva metri se află și Teatro del Soho, cealaltă piesă care a ridicat zona.
O jumătate de oră ajunge pentru o expoziție, o oră dacă sunt două montaje. Fiind gratuit și aflându-se în drum între centru și râu, funcționează foarte bine ca oprire scurtă la jumătatea dimineții.
Întrebări frecvente
Cine a proiectat clădirea aceasta?
Poartă o semnătură grea: Luis Gutiérrez Soto, unul dintre marii arhitecți ai raționalismului spaniol, acea arhitectură cu linii curate și curbe care a făcut furori în anii treizeci. N-a fost o comandă oarecare: faptul că o simplă piață de pește a fost proiectată de unul dintre cei mai buni arhitecți ai momentului îți spune ce ambiții avea deja orașul acesta. Azi e considerată una dintre cele mai valoroase clădiri raționaliste care i-au rămas orașului, fie că are muzeu înăuntru, fie că nu.
CAC-ul a fost cel care a pornit totul?
În bună măsură, da. Când s-a deschis, Málaga era încă un oraș de plajă și de port, cu puțină faimă în materie de artă. CAC-ul a fost una dintre primele scântei ale celui care avea să fie numit „orașul muzeelor”: după el au venit Thyssen, Pompidou, Muzeul Rus... până la aproape patruzeci de spații. Málaga s-a reinventat drept capitală culturală, iar clădirea aceasta albă a fost printre primele care au aprins fitilul.
