În mijlocul promenadei din port, un cub de sticlă străbătut de benzi albastre, roșii, galbene și verzi care se schimbă după locul în care te așezi și după cum bate lumina. În Málaga nimeni nu-i spune pe nume: e El Cubo, Cubul. Iar ce vezi din afară e doar gura de aerisire, pentru că muzeul e dedesubt, sub nivelul promenadei. A fost primul Centre Pompidou deschis în afara Franței.
Un muzeu care se ascunde sub promenadă
Decizia de a îngropa muzeul are o logică limpede: Muelle Uno e un front la mare recuperat, iar să-l umpli de volume ar fi acoperit tocmai ce abia fusese deschis orașului. Așa că sala a fost săpată dedesubt, iar la suprafață se ivește doar acea piesă cu pereți de sticlă, cu latura de vreo opt metri, care servește drept intrare de lumină și drept momeală.
Cubul e opera artistului francez Daniel Buren, care lucrează de o jumătate de secol cu benzi de lățime identică, ca pe o semnătură. Jocul aici stă în suprapunerea sticlelor colorate: la prânz funcționează ca un caleidoscop, iar la apus pare să se aprindă dinăuntru. Nu arată niciodată la fel de două ori, și asta e opera.
E bine să-l ocolești înainte să intri. Din partea mării, cu apa în spate, și din partea orașului, cu Gibralfaro în fundal, oferă două imagini complet diferite.
Ce vezi înăuntru
Colecția nu e proprie: sunt fonduri împrumutate de Centre Pompidou din Paris, unul dintre cele mai mari depozite de artă modernă și contemporană din lume, care se rotesc din când în când. Asta înseamnă că poți vedea piese de Picasso, Frida Kahlo, Magritte, Brâncuși sau Bacon, dar și că ce e expus azi s-ar putea să nu mai fie aici peste doi ani.
Expunerea e organizată mai degrabă pe teme decât cronologic, cu o secțiune permanentă și expoziții temporare care sunt de obicei partea cea mai interesantă a vizitei. Fiind un spațiu subteran și de dimensiuni reținute, îl străbați în întregime fără oboseală: o oră și jumătate bună e de ajuns.
Merită să știi cum s-a născut. Acordul a fost semnat în 2015 ca un experiment pe cinci ani, aproape o probă, și a ieșit atât de bine încât a tot fost reînnoit. E greu de crezut că ceva care azi e una dintre cărțile poștale ale orașului a început ca un împrumut temporar.
De neratat
Primul din afara Franței
Muzeul parizian a ales Málaga pentru primul lui sediu internațional, în 2015 și ca acord temporar.
Cubul lui Daniel Buren
Sticle colorate suprapuse care nu arată niciodată la fel de două ori. E opera, nu decorul.
Muzeul e îngropat
Sala a fost săpată sub promenadă ca să nu acopere frontul la mare abia recuperat.
Colecție împrumutată și prin rotație
Fondurile vin de la Paris și se schimbă. Ce e expus azi s-ar putea să nu mai fie aici peste doi ani.
Cum se încadrează în vizita ta la Málaga
Se află pe Muelle Uno, la capătul Palmeral de las Sorpresas, la zece minute de mers pe jos de capătul de sud al calle Marqués de Larios. Tot frontul portului e plat și pietonal, așa că se înlănțuie bine cu o plimbare până la far și La Malagueta.
Continuând pe promenadă spre est, ajungi în cincisprezece minute la plaja La Malagueta și la arena de coride. Traseul acesta, cu muzeu cu tot, ocupă comod o jumătate de după-amiază.
Există un interval cu acces gratuit la sfârșitul zilei de duminică, iar în Málaga funcționează și un abonament comun care combină mai multe muzee municipale la un preț mai bun: dacă planul tău include trei sau mai multe, merită să te uiți la el înainte să cumperi bilete separate.
Întrebări frecvente
De când e aici Pompidou?
S-a deschis în martie 2015 și la început a fost aproape un experiment: s-a semnat ca ceva temporar, pentru vreo cinci ani, ca să se vadă dacă mutarea iese bine. A ieșit atât de bine încât acordul a tot fost reînnoit și centrul e tot aici, deja parte din peisaj. Greu de crezut că ceva atât de definitoriu pentru oraș s-a născut cu dată de expirare. Uneori, lucrurile care vin doar „de probă” ajung să fie cele care rămân pentru totdeauna.
Cine e Daniel Buren?
Un artist francez foarte celebru, recognoscibil pe loc după o obsesie: dungile. Lucrează de o jumătate de secol cu benzi de o lățime mereu identică, aproape ca o semnătură. Cea mai cunoscută operă a lui sunt coloanele cu dungi de la Palais-Royal din Paris, care la instalarea lor, în anii optzeci, au scandalizat jumătate din Franța și pe care azi le adoră toată lumea. Când îți intră în ochi dungile lui, o să începi să le recunoști prin jumătate de lume.
De ce s-a umplut Málaga de muzee?
Pentru că orașul a luat o decizie curajoasă: să nu mai fie doar soare și plajă și să devină capitală culturală. Startul l-a dat Muzeul Picasso în 2003, în orașul unde s-a născut pictorul; apoi a venit Thyssen în 2011 și acest Pompidou în 2015. Azi Málaga trece de treizeci de muzee, lucru nemaivăzut pentru mărimea ei. Așa că acest cub colorat nu e singur: e încă o piesă a unui oraș care a hotărât să se reinventeze cu totul prin artă.
