O sută de metri de fațadă platerescă acoperiți de medalioane cu busturi de regi, împărați și înțelepți, de la Hercule la Isabela Catolica, și scoici ale Sfântului Iacob semănate peste toată piatra. E una dintre capodoperele stilului plateresc spaniol, azi e parador de cinci stele, iar în timpul Războiului Civil a fost lagăr de concentrare.
De la spital de pelerini la casa-mamă a unui ordin
Originea e modestă: în secolul al XII-lea infanta Sancha a poruncit să se ridice aici un spital pentru săraci și pentru pelerinii de pe Camino, lângă podul peste Bernesga pe unde drumul intră în oraș. Era o clădire funcțională și fără pretenții.
Ce se vede azi e mult mai târziu. În 1514 Ferdinand Catolicul a poruncit să fie reconstruit cu mare fast drept casă-mamă a Ordinului Santiago, cavalerii-călugări care ocroteau drumurile de pelerinaj și care pe atunci erau una dintre cele mai puternice instituții din Castilia.
De aici amestecul derutant de mănăstire, palat și fortăreață spirituală. Ordinul avea nevoie de o clădire care să fie în același timp sediu administrativ, reședință, biserică și simbol, iar rezultatul e un ansamblu de o scară care nu corespunde niciuneia dintre aceste funcții luate separat.
Stilul plateresc, și rana
Platerescul e stilul care pare cizelat de un argintar: decor mărunt, dens și foarte plat, aplicat pe suprafețe arhitecturale obișnuite, cu grotești, medalioane și candelabre. E ce se întâmplă când Renașterea italiană ajunge în Spania și se filtrează printr-o tradiție de sculptură gotică.
Aici funcționează ca un program: medalioanele de pe fațadă alcătuiesc o galerie de personaje istorice și mitologice care așază ordinul într-o genealogie a virtuții militare și a înțelepciunii. E propagandă sculptată și trebuie citită ca atare.
Iar clădirea poartă o rană. În timpul Războiului Civil a fost lagăr de concentrare, iar prin sălile ei au trecut mii de deținuți în condiții extrem de grele. E un fapt care apare rar în pliante și pe care e bine să-l ai în minte când o străbați, pentru că face parte din istoria ei la fel de mult ca platerescul.
Azi are trei folosințe simultane: parador de cinci stele, sediu pentru o parte din Museo de León și o biserică ce rămâne sfințită. Înăuntru se află retablul principal, reliefurile lui Juan de Juni, stranele corului și claustrul procesional.
De neratat
O sută de metri de plateresc
Medalioane cu busturi de regi, împărați și înțelepți, și scoici ale Sfântului Iacob peste toată piatra.
Casa-mamă a Ordinului Santiago
Reconstruit din 1514 din porunca lui Ferdinand Catolicul. Mănăstire, palat și sediu în același timp.
A fost lagăr de concentrare
În timpul Războiului Civil au trecut prin sălile lui mii de deținuți. Apare rar în pliante.
Pelerinul din piață
Statuia drumețului care se descalță lângă cruce, printre cele mai fotografiate de pe Camino.
Cum se încadrează în vizita ta la León
E puțin în afara centrului istoric, la vreo cincisprezece minute de mers pe jos de catedrală, urmând traseul Camino spre râu. Plimbarea aceasta are sens în sine: e itinerarul pe care pelerinii ies din oraș.
În față se întinde o piață largă cu statuia pelerinului așezat care se descalță lângă o cruce, unul dintre cele mai fotografiate monumente de pe Camino de Santiago și o oprire obligatorie pentru cine îl parcurge.
Claustrul și biserica se pot vizita, iar sălile Museo de León se plătesc separat. Chiar dacă nu stai acolo, poți intra în holul paradorului și să bei ceva, care e calea simplă de a vedea interiorul fără să plătești o cameră.
Întrebări frecvente
Știai că aici a fost închis Quevedo?
Ei bine, da. Între o mie șase sute treizeci și nouă și o mie șase sute patruzeci și trei, genialul și causticul Francisco de Quevedo a stat închis în mănăstirea San Marcos din ordinul conte-ducelui de Olivares. A ieșit bolnav și îmbătrânit, iar la scurt timp după aceea a murit. Faptul că o clădire atât de frumoasă a adăpostit acea celulă spune multe despre fața ei dublă.
