Patru turnuri cilindrice încheiate cu ardezie, ziduri de piatră deschisă la culoare și un aer de castel din povești în plin centrul orașului León: e o operă a lui Antoni Gaudí, una dintre foarte puținele care există în afara Cataloniei. A ridicat-o în doar zece luni, între 1891 și 1892, iar leonezii de atunci făceau pariuri că se va prăbuși.
Gaudí la León, și în grabă
Comanda a venit de la niște negustori de țesături care aveau nevoie de o clădire mixtă: depozit la parter și locuințe de închiriat la etajele de sus. Numele, Botines, vine de la fostul proprietar al afacerii, Homs i Botinàs, castilianizat prin uz.
Proiectul a ajuns la Gaudí pe calea mecenatului: Eusebi Güell, marele lui client din Barcelona, îi cunoștea pe investitori. Și a coincis în timp cu palatul episcopal din Astorga, la patruzeci de kilometri, așa că arhitectul avea două șantiere leoneze în același timp.
Stilul e neogotic, cu turnuri la colțuri, șanț de jur împrejur și un tratament al pietrei care trimite la arhitectura medievală din zonă. E un Gaudí reținut, foarte diferit de cel al Sagrada Família sau al Pedrera, iar această reținere ține atât de context, cât și de termen.
Structura care urma să se prăbușească
Partea cu adevărat inovatoare e înăuntru și nu se vede din stradă. Gaudí a rezolvat parterul cu o structură de stâlpi din fontă care lăsa spațiul practic liber, fără ziduri portante interioare, lucru nemaiîntâlnit pentru o clădire de acest fel în 1891.
Asta i-a derutat atât de tare pe tehnicienii locali încât a circulat zvonul că clădirea se va dărâma. Nu s-a prăbușit: după mai bine de un secol stă încă bine pe picioare, iar libertatea aceasta structurală e motivul pentru care azi sălile ei pot fi folosite ca spațiu expozițional aproape fără lucrări.
Deasupra ușii principale e Sfântul Gheorghe înfigând lancea în balaur, sculptat în piatră, și acesta e detaliul pe care trebuie să-l cauți pe fațadă. Iar pe o bancă lângă clădire stă o figură de bronz a lui Gaudí însuși, așezat, luând notițe și privindu-și opera: e fotografia pe care o face toată lumea.
De câțiva ani clădirea e Museo Casa Botines și poate fi vizitată pe dinăuntru, cu mobilierul, arcadele și locuințele reconstituite. E singurul mod de a vedea un interior domestic gaudinian în afara Cataloniei.
De neratat
Gaudí în afara Cataloniei
Una dintre foarte puținele lui opere din afara regiunii natale. A coincis cu palatul din Astorga, la 40 km.
Zece luni de lucru
Între 1891 și 1892. Depozit de țesături jos și locuințe de închiriat sus.
Parter liber, pe fontă
Stâlpi de fier și aproape niciun zid portant. Tehnicienii locali pariau că se va prăbuși.
Gaudí din bronz
Așezat pe o bancă lângă fațadă, luând notițe și privindu-și opera. Fotografia obligatorie.
Cum se încadrează în vizita ta la León
Se află în piața San Marcelo, în plin centru, la cinci minute de catedrală. Alături e Palacio de los Guzmanes, renascentist și azi sediul Consiliului Provincial, iar să le vezi pe amândouă împreună e o lecție de contrast care nu are nevoie de explicații.
Fă turul complet al clădirii înainte să intri: fiecare colț e diferit, iar fațada din spate nu seamănă cu cea principală. Cea mai bună lumină pentru fotografii e cea de după-amiază, care bate din față în fațada dinspre piață.
Muzeul are intrare cu plată, iar vizita durează o oră bună. Dacă timpul e scurt și ai văzut deja operă de Gaudí la Barcelona, e suficient să-l vezi din afară; dacă nu, interiorul merită.
Întrebări frecvente
E adevărat că Gaudí a ascuns ceva în fațadă?
Se povestește o istorie minunată, iar aceasta chiar e adevărată. La terminarea lucrării, Gaudí a pus un tub de plumb cu planurile originale și cu documentele clădirii în interiorul sculpturii Sfântului Gheorghe care încununează intrarea. Nimeni n-a știut nimic timp de decenii, până când l-au găsit cu ocazia unei restaurări. O capsulă a timpului semnată de geniu.
