E înfipt chiar în vârful stâncii, acolo unde se unesc două râuri și terenul cade abrupt pe trei laturi. De aceea, văzut din vale, pare prora unei uriașe corăbii de piatră gata să ridice ancora. Cu turnurile lui ascuțite și acoperișurile de ardezie ca niște lame, e unul dintre cele mai fotografiate castele din lume, iar o bună parte din ce se vede e o reconstrucție din secolul al XIX-lea.
De la fortăreață la palat regal
Aici a existat o fortificație încă din epoca romană și din cea musulmană, pentru că poziția vorbește de la sine: un pinten stâncos la confluența râurilor Eresma și Clamores, de necucerit pe trei flancuri. Regii Castiliei au fost cei care l-au transformat în reședință, nu doar în apărare.
Ioan al II-lea a ridicat turnul zvelt care îi poartă numele, cu foișoarele lui suspendate la colțuri, iar monarhii care au urmat au tot adăugat săli. De aici a pornit Isabela Catolica în ziua în care s-a dus să se proclame regină a Castiliei în piața mare, în 1474, unul dintre momentele fondatoare ale monarhiei spaniole.
Apoi și-a pierdut rangul: a fost închisoare de stat timp de două secole, iar în 1764 a devenit Colegiul Regal de Artilerie. Această folosință militară, mai mult decât cea de reședință, a ocupat cea mai mare parte a istoriei lui moderne.
Incendiul care a schimbat totul
În 1862, un incendiu devastator l-a mistuit pe dinăuntru și a distrus acoperișurile și o bună parte din interioare. Ce s-a reconstruit după aceea n-a fost o restaurare arheologică, ci o recreare romantică din secolul al XIX-lea, cu acele turle ascuțite de ardezie care azi sunt imaginea lui în toată lumea.
Altfel spus: silueta care a făcut înconjurul lumii, cea citată de obicei ca inspirație pentru castelele din povești, e în bună parte o invenție a secolului al XIX-lea peste o structură medievală. Să știi asta nu-i ia din merit, dar schimbă ceea ce privești.
Înăuntru străbați Sala Tronului, Sala Regilor cu friza ei de monarhi castilieni, Sala Armelor și Muzeul Colegiului Regal de Artilerie. Și urci în vârful Turnului lui Ioan al II-lea, care se plătește separat și de unde domini valea, apeductul în fundal și munții.
De neratat
Prora unei corăbii
Înfipt în pintenul unde se unesc Eresma și Clamores, cu prăpăstii abrupte pe trei laturi.
Ce vezi e din secolul al XIX-lea
Incendiul din 1862 l-a mistuit pe dinăuntru. Turlele ascuțite sunt o recreare romantică ulterioară.
De aici a pornit Isabela
În 1474 a plecat din acest castel spre piața mare ca să se proclame regină a Castiliei.
Turnul lui Ioan al II-lea
Se plătește separat și are vreo o sută cincizeci de trepte în spirală. De sus domini valea și munții.
Cum se încadrează în vizita ta la Segovia
Închide orașul la capătul de vest, în punctul în care centrul istoric se îngustează până se termină. Ajungi aici pe jos de la apeduct în douăzeci de minute, traversând tot centrul și trecând pe lângă catedrală și prin cartierul evreiesc.
Priveliștea clasică a castelului ca proră de corabie nu se vede de aici, ci de jos, din valea râului Eresma, lângă biserica Vera Cruz. Să cobori până acolo și să privești în sus e ce completează vizita, și foarte puțini o fac.
Socotește o oră înăuntru, o oră și un sfert cu turnul. Urcușul are vreo o sută cincizeci de trepte pe o scară în spirală îngustă, nu e potrivit pentru oricine și se plătește ca supliment la biletul general.
Întrebări frecvente
E adevărat că a inspirat un castel Disney?
Se spune adesea că silueta lui cu turnuri ascuțite a inspirat castelul Cenușăresei de la Disney. Compania n-a confirmat-o niciodată pe deplin, dar e de ajuns să privești turlele acelea de ardezie ca să înțelegi de unde se naște legenda. Fie că e adevărat sau nu, puține castele par atât de ca în povești.
Și povestea aceea tragică a doicii și a copilului?
Cronicile povestesc că în secolul al XIV-lea un mic infante, fiul regelui Henric al II-lea, s-a aplecat de la o fereastră a acestor turnuri și a căzut în gol. Doica ce avea grijă de el, disperată de vinovăție, s-a aruncat după el. Una dintre acele tragedii care rămân lipite pentru totdeauna de zidurile unui castel.
