Cai care se împiedică, un om călare pe un delfin, un elefant cu picioare foarte lungi de păianjen, o Gala aplecată la o fereastră: zece sculpturi de bronz, de peste doi metri și între două sute și patru sute de kilograme fiecare, semnate de Salvador Dalí, în mijlocul unui bulevard din Marbella.
Au sosit în 1998, cu Jesús Gil
Au fost instalate pe Avenida del Mar în 1998, în plin mandat al lui Jesús Gil, primarul care a vrut să umple orașul de artă și de gesturi mari. Gil a fost primar al Marbellei din 1991 până în 2002, cu partid propriu, și în același timp președinte al clubului Atlético de Madrid.
Guverna în mare și după bunul lui plac și a sfârșit înconjurat de procese care au dat ani întregi de titluri în ziare. Fie că îl iubești, fie că îl urăști, o bună parte din imaginea publică a Marbellei în deceniul acela a ieșit din felul lui de a face lucrurile, iar aceste sculpturi fac parte din moștenirea aceea.
Titlurile sunt pur univers dalinian: Elefantul cosmic, Calul cu călăreț care se împiedică, Mercur, Perseu, Omul pe delfin, Don Quijote așezat, Gala la fereastră, Femeia goală urcând scara.
Elefanții cu picioare imposibile
Uită-te la elefant: picioarele acelea foarte subțiri și imposibile susțin un obelisc pe spinarea lui. E Dalí pur, cu obsesia lui pentru imponderabilitate și pentru visele care sfidează fizica.
Ideea vine de la Roma. Dalí a fost fascinat de o sculptură pe care Bernini a proiectat-o în secolul al XVII-lea pentru piazza della Minerva: un elefant de marmură care poartă un obelisc egiptean autentic. De acolo l-a luat, iar din anii patruzeci animalul reapare iar și iar în pictura și în imaginarul lui.
Gala care se apleacă la fereastră era soția lui și marea lui obsesie. Rusoaică din naștere, se numea Elena Diakonova și fusese căsătorită cu poetul Paul Éluard înainte ca viața ei să se întâlnească cu cea a lui Dalí. El a pictat-o și a sculptat-o fără răgaz timp de decenii.
Ocolește piesele și privește-le în contralumină, cu marea în spate: se schimbă destul de mult în funcție de unde te așezi, exact ce cere o sculptură în ronde-bosse și ce aproape nimeni nu face.
De neratat
Zece bronzuri de Dalí
Peste doi metri și între 200 și 400 de kilograme fiecare, în mijlocul unui bulevard public.
Au sosit în 1998
Cu Jesús Gil primar, în plină epocă de gesturi mari și titluri în ziare fără oprire.
Elefantul vine de la Bernini
Dalí l-a luat dintr-o sculptură romană din secolul al XVII-lea: un elefant de marmură care poartă un obelisc egiptean.
Gala era soția lui
Elena Diakonova, rusoaică, căsătorită înainte cu poetul Paul Éluard. Muza lui absolută timp de decenii.
Cum se încadrează în vizita ta la Marbella
Se află pe Avenida del Mar, care coboară din parcul Alameda până la promenada de la mare. O traversezi când mergi din orașul vechi spre plaja Fontanilla.
Accesul e liber și la orice oră, iar oprirea durează cincisprezece minute. Cel mai bun moment e spre sfârșitul după-amiezii, cu soarele jos bătând din lateral în bronz și cu marea în fundal.
Sunt cea mai vizibilă dovadă a relației Marbellei cu arta și cu gestul grandilocvent, care explică și statuia La Victoria din Puerto Banús. Văzute împreună, spun o poveste destul de completă despre o epocă.
Întrebări frecvente
De ce le punea Dalí elefanților acele picioare?
Vin de la Roma. Dalí a fost fascinat de o sculptură pe care Bernini a proiectat-o în secolul al XVII-lea, în Piazza della Minerva: un elefant de marmură care poartă un obelisc egiptean adevărat. De acolo și-a luat ideea, iar din anii patruzeci acel animal reapare iar și iar în pictura și în imaginarul lui. Aici îl ai în sfârșit turnat în bronz, înfipt printre palmieri.
Cine a fost Jesús Gil, primarul care le-a adus?
Un personaj de neegalat. Jesús Gil y Gil a fost primarul Marbellei între 1991 și 2002, cu propriul partid, GIL, și în același timp președintele clubului Atlético de Madrid. Guverna în stil mare și după bunul lui plac, și a sfârșit înconjurat de procese care au umplut ani de zile titlurile ziarelor. Că îl iubești sau îl urăști, o bună parte din Marbella prin care te plimbi astăzi îi poartă amprenta.
Și cine este Gala care se iță la fereastră?
Gala era soția lui Dalí și marea lui obsesie. Rusoaică de origine, se numea Elena Diakonova și fusese căsătorită cu poetul Paul Éluard înainte de a-și uni viața cu cea a lui Dalí pentru totdeauna. El a pictat-o și a sculptat-o fără odihnă timp de decenii, a transformat-o în muza lui absolută și a ajuns chiar să semneze „Gala-Salvador Dalí”. Figura aceea care se iță, pe care o vezi aici, este o bucățică din acea poveste de dragoste pe cât de intensă, pe atât de rară.
