În mijlocul grădinii, lângă Alcázar, câteva trepte se afundă în pământ și coboară într-un loc la care nu se așteaptă nimeni: hammamul privat al califilor din Córdoba, construit în secolul al X-lea lângă palatul lor. A stat îngropat secole la rând până când l-au scos la lumină săpăturile. Înăuntru sunt cele trei săli ale băii — rece, călduță și fierbinte — cu bolțile străpunse de luminatoare în formă de stea.
Baia califului
Aceste băi făceau parte din Alcázar Andalusí, palatul emirilor și califilor omeyyazi care ocupa această zonă lângă Mezquita și din care nu a mai rămas aproape nimic altceva. Nu era o baie publică, ci hammamul privat al curții, ceea ce explică locul și calitatea ei.
Au fost construite în secolul al X-lea, în momentul de maximă strălucire a califatului, și extinse apoi în perioada almohadă. Săpăturile care le-au recuperat sunt relativ recente, iar ansamblul a fost deschis publicului ca centru de interpretare în 2006.
Schema e cea moștenită de la termele romane și adaptată de islam: sala rece, sala călduță și sala fierbinte, parcurse în această ordine și înapoi, cu un vestiar la intrare. Baia nu era doar igienă: era spațiul social prin excelență, unde se stătea de vorbă, se încheiau afaceri și se ducea viața publică.
Stele în boltă și foc sub podea
Bolțile sunt străpunse de luminatoare în formă de stea cu opt colțuri. Prin ele intra lumina în fascicule peste abur, iar ele puteau fi acoperite cu sticlă sau cu dopuri ca să se regleze temperatura și umiditatea fiecărei săli. Este trăsătura cea mai ușor de recunoscut a arhitecturii băilor andaluze și cea mai fotogenică.
Sistemul de încălzire e hipocaustul roman: un cuptor din fund trimitea aer cald pe sub podea, sprijinită pe stâlpișori de cărămidă, și prin conducte verticale în interiorul zidurilor. Se pot vedea cazanul și începutul sistemului, care în foarte puține băi păstrate se înțelege atât de clar.
Centrul de interpretare explică în plus rolul social al hammamului și legătura lui cu moscheea: abluțiunea mare era obligatorie înaintea anumitor rugăciuni, așa că baia nu era un lux, ci o infrastructură religioasă. Córdoba a ajuns să aibă sute de băi publice în secolul al X-lea.
De neratat
Luminatoarele în stea
Cu opt colțuri, în bolți. Reglau lumina și umiditatea cu dopuri și cu sticlă.
Hipocaustul la vedere
Cuptorul, stâlpișorii de sub podea și conductele din ziduri. Foarte puține băi îl păstrează atât de clar.
Era a califului
Nu o baie publică, ci hammamul privat al palatului omeyyad. Aproape singurul lucru rămas din el.
Infrastructură religioasă
Abluțiunea era obligatorie înaintea anumitor rugăciuni. Córdoba a avut sute de băi în secolul al X-lea.
Cum se încadrează în vizita ta la Córdoba
Se află în Campo Santo de los Mártires, chiar lângă Alcázar de los Reyes Cristianos și la șapte minute de Mezquita-Catedral. Se văd în douăzeci de minute, iar intrarea costă foarte puțin.
De obicei fac parte din abonamentele și biletele combinate ale primăriei, împreună cu Alcázarul și alte spații, ceea ce reduce destul de mult prețul total. Verifică variantele înainte să cumperi bilete separate.
Iar dacă te interesează acest fir, completează-l cu băile arabe care funcționează încă drept băi în oraș: există localuri care reproduc parcursul prin cele trei săli și te lasă să faci baia de-adevăratelea. Nu e același lucru cu a vedea originalul, dar explică destul de bine la ce folosea toate acestea.
Întrebări frecvente
Cum se încălzeau băile acestea fără cazane moderne?
Cu o invenție moștenită de la romani: hipocaustul. Cuptorul din fund trimitea aer cald pe sub pardoseală, sprijinită pe stâlpișori, și prin conducte din interiorul zidurilor. Astfel pavajul și pereții radiau căldură, și de aceea în sala caldă până și dalele ardeau când călcai pe ele.
